Societatea în care trăim ne oferă, din păcate, atât de multe exemple în care înţelegerea, colaborarea sau cooperarea sunt doar nişte simple noţiuni fără un sens funcţional. Deseori sunt întrebat în cadrul cabinetului ce înseamnă “normal” fie că este vorba de un comportament, un om sau o aşteptare sau un răspuns. Şi pentru a răspunde la fiecare astfel de întrebare mă îndrept către un alt concept care cred că merită menţionat şi în paginile Dicţionarului de fericire1, pentru că reprezintă un indicator clar a sociabilităţii noastre.

Normă = 1. Regulă, dispoziție, fixată prin lege sau prin uz; 2. ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă 3. Criteriu de apreciere, de reglementare. (dexonline.ro)

O definiţie destul de clară şi edificatoare: normele (reglementările) sunt un anumit tip de reguli pe care trebuie (sau e indicat) să le urmeze persoanele dintr-un anumit mediu, grup, comunitate. Acestea reprezintă un adevărat ansamblu sau sistem de valori și atitudini, îndatoriri, care reglementează acțiunile indivizilor intre ei pentru o cât mai bună conviețuire a acestora în acel mediu social. Sau domeniu social / cultural / profesional. De exemplu există norme morale (sau etice) care oferă un model sau o recomandare privind respectarea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale. De asemenea avem norme juridice constituite din reguli de conduită cu caracter general și impersonal, reguli emise de organele de stat competente, a cărei aplicare poate fi asigurată chiar şi prin constrângere. Sau foarte des auzim de norme sportive: totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc.

Aşadar normele constituie principii sau reglementări menite să ghideze comportamentele sau acțiunile unor oameni iar încălcarea acestora are ca rezultat, de obicei, o consecinţă asimilată conceptului de pedeapsă. Normele pot fi enunțate în mod explicit sub formă de legi, porunci și ordine precum „nu traversaţi pe culoarea roşie a semaforului”, “achitaţi impozitele” sau „nu înotați aici”. Alte reguli (norme) pot fi nescrise concret, nerostite, dar sunt înțelese și respectate pe scară largă (dar nu neapărtat de toţi). De exemplu salutul reprezintă o astfel de normă nescrisă (şi automat fără o penalizare clară). Majoritatea societăților tolerează anumite abateri de la normele nescrise (sociale) dar nerespectarea acestora poate duce la sancțiuni sociale. În plus, în general, oamenii îi privesc cu favoare pe cei care urmează şi respectă normele sociale.

O normă poate avea sau nu o explicaţie sau o justificare raţională şi reală la fel cum o anumită normă poate, în timp, să-și piardă înţelesul inițial pe măsură ce societatea se schimbă: salutarea unei doamne sau domnişoare de către un bărbat nu are o explicaţie raţională / norma de a cere acordul unui conducător local de a te căsători nu mai este valabilă decât în foarte puţine zone. De asemenea normele se pot schimba în funcție de context și cadru. De exemplu, comportamentul hilar în rândul unui grup de prieteni nu încalcă nici o normă a acelui grup dar nu este neapărat în conformitate cu normele unui loc de muncă sau a unui spaţiu de cult.

Pe de altă parte trebuie să recunoaştem că oamenii, în general, nu prea iubesc regulile, tocmai pentru că nerespectarea lor atrage după sine de fiecare dată consecinţe. Mulţi invocă necunoaşterea legii (norme juridice reglementate) ca o scuză pentru încălcarea lor. Din fericire această soluţie nu este acceptată, iar cel care nu a respectat legea trebuie să plătească pentru prejudiciile aduse indiferent dacă cunoştea sau nu acele norme juridice. Astfel apare un subiect sensibil de analizat şi catalogat: care este factorul determinant care face ca un om, clasă, grup, colectivitate să respecte o anumită normă sau nu.

B. F. Skinner (celebrul psiholog american, fondatorul analizei comportamentale) descrie două tipuri de reacţii comportamentale apărute în funcţie de o anumită normă. Astfel, el defineşte comportamentul guvernat de reguli versus comportamentul determinat de contingenţă. Pe scurt, comportamentul guvernat de reguli este atunci când facem ceva din cauza unei reguli, a unei norme (şi în special din cauza a ceea ce ştim că se poate întâmpla dacă nu respectăm acea normă): purtăm centura de siguranță în maşină pentru că știm că există o amendă pentru situaţia în care nu o purtăm sau ştim că există o anumită situaţie de risc privind neutilizarea ei. Când însă avem de-a face cu o experiență anterioară (din trecut) care ne determină respectarea unei norme sau reguli, avem de-a face cu un comportament determinat de contingenţă. Faptul că am trăit experienţa de a fi amendat pentru nepurtarea centurii, şi, tocmai această experienţă mă împinge la a folosi centura se referă la o contingenţă personală care îmi ghidează comportamentul.

Diferenţa esenţială între cele două reacţii comportamentale vizează cunoașterea: comportament determinat de reguli – pentru a înțelege normele, trebuie să le învăţăm, să le memorăm și apoi să învățăm când şi cum să le aplicăm versus comportamentul sub formă de contingență – este învățat direct datorită recompensei sau pedepsei la care individul este expus prin acțiunile sale. Iar Skinner subliniază „a face bine pentru că acest lucru este întărit / recompensat de binele altora (formă de contingență) este mai mult onorant decât a face bine pentru că legea o cere (comportament determinat de reguli).”

Am putea spune aşadar, că e oportun să primesc o amendă de circulaţie pentru a fi cu adevărat un om care respectă anumite norme rutiere. Dar, psihoterapeutul din mine, subliniază încă un aspect: acest mod contingent de a trăi o anumită experienţă poate fi atinsă (poate nu chiar în totalitatea trăirilor declanşate) şi prin educaţie, empatie faţă de cei din jurul nostru sau faţă de cei care direct sau indirect promovează sau respectă o anumită normă şi prin susţinerea (recompensarea socială) a tuturor celor carte respectă o normă. Dacă învăţăm să ne educăm noi pe noi privind aceste elemente, avem mai mari şanse de a convieţui fericiţi într-o societate sprijinită a funcţiona prin norme!

1. pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire!