În mare parte anul şcolar s-a încheiat, iar perspectiva vacanţei imprimă şi ideea de concediu. Vacanţă şi concediu, pentru refacerea noastră după o perioadă îndelungată de stres, oboseală, implicare. E o nevoie directă a noastră de a beneficia de astfel de momente pentru a ne reface stocul de energie cu care să rezolvăm alte şi alte provocări. Astăzi vreau să vă propun în paginile Dicţionarului de fericire1, tocmai acest dificil termen, pe care avem tendinţa de a-l evidenţia cu precădere atunci când ne lipseşte.

Energie = 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. 3. Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni (dexonline.ro)

Dex-ul ne oferă în primul rând o definiţie foarte uşor de înţeles pentru iubitorii de fizică, abia ulterior, oferind o explicaţie generală. Şi poate tocmai de aceea acest termen este foarte des întâlnit în formulări de tip: energie cinetică, energie electrică, energie atomică, nucleară, potenţială, statică. În acelaşi timp noi uzităm poate chiar mai des termeni de genul slăbiciune, epuizare, oboseală, extenuare, istovire, secătuire, sleire, moleşeală, vlăguire…adică lipsă (sau reducere de energie), precum şi putere, tărie, vigoare, dinamism, vitalitate, robusteţe, forţă sau rezistenţă…adică capacitate optimă (sau chiar exces) de energie. Aşadar, ce înseamnă acest termen?! Vă propun să ne uităm încă o dată la prima definiţie şi să subliniem şi ce înseamnă conceptul de “lucru mecanic” din acea explicaţie. Lucrul mecanic este o mărime fizică care denotă schimbul de energie între un sistem și lumea înconjurătoare. De ce am pornit de la această observaţie? Tocmai pentru că şi omul, în toată complexitatea funcţionalităţii sale, este un sistem cu multiple schimburi energetice cu mediul său înconjurător. Astfel, domeniul psihologiei a dezvoltat conceptul de energie psihică odată cu publicarea unei lucrări a savantului german Ernst von Brucke care presupunea că toate organismele vii sunt energie, şi deci sunt guvernate de principiul fizic al conservării energiei. Totuşi, e important de subliniat că energia psihică nu poate fi măsurată cantitativ în termeni de formule, așa cum pot fi abordate formele de energie fizică. Ştim clar că furia nu se „îmbuteliază” în noi ca un gaz sub presiune şi nici efectele unui somn de bună calitate nu le putem înmagazina pentru lungi perioade de timp.

Energia psihică se poate exprima pur şi simplu sub forma unor forțe (reale sau doar potențiale) care generează o activitate. Sau, din celălalt punct de vedere, orice activitate umană este corelată cu un anumit tip de energie. Astfel în ceea ce priveşte existenţa energiei psihice s-a ajuns oarecum la un consens. Nu la fel stau lucrurile când este vorba de provenienţa acesteia, dozarea, consumarea, distribuirea sau de rolul ei, ca realitate constantă în viaţa noastră de zi cu zi. Există puncte de vedere conform cărora energia psihică ar avea o provenienţă externă omului, toate credinţele şi religiile apelând la perspectiva omului ca receptor direct al unei energii superioare. Sigmund Freud ne oferă teorii în baza cărora libidoul (dorinţa de satisfacere a unor nevoi-placeri) este sursa energiei noastre, iar Carl Gustav Jung explică modul de funcţionare a energiei psihice prin prisma unor principii inspirate din fizică (de exemplu principiul echivalenţei – prima lege a termodinamicii în fizică – reprezintă principiul conservării energiei, aplicat la energia psihică; dacă noi ne pierdem interesul faţă de un hobby, energia psihică învestită în această direcţie este schimbată spre o altă activitate). Există postulate prin care energia psihică este produsă prin exerciţii fizice şi mentale, şi este alimentată prin gânduri constructive şi realiste. În acelaşi timp avem teorii care definesc genetica (sau moştenirea genetică) ca fiind piatra de temelie în structurarea energiei psihice pentru fiecare. Socialul, prin nenumăratele sale variabile, poate de asemenea să explice de ce avem sau nu energie în anumite momente.

Din cauza acestei extrem de dificile situaţii propun să ne focusăm atenţia pe zona de posibilă menţinere sau echilibrare a oricărui tip de energie psihică de care dispunem. Fie că ne referim la energia fizică (în sens de fiziologică), energia social – relaţională, energia mentală, cea afectivă sau cea spirituală. E clar că pentru a fi energici avem nevoie de hrană, apă şi odihnă, precum avem nevoie de comuniune, relaţii, apartenenţă, socializare, învăţare, hobby-uri, mişcare, meditații, introspecții, conexiuni cu natura sau divinitatea. Şi bineînţeles că pentru fiecare dintre noi există multe alte asemenea “surse” pe care le putem accesa, combina sau impărtăşi cu cei de lângă noi. Şi e deosebit de important să ne cunoaştem aceste surse şi resurse, iar în momentele în care simţim că nu suntem într-un optim energetic, să ne aducem aminte la ce fel de astfel de soluţii am apelat în alte situaţii pentru a ne simţi energici.

Una dintre marile provocări din cabinetul unui psihoterapeut al zilelor noastre (într-o societate atât de ofertantă ca surse de energie dar şi cu mult mai multe moduri de consum energetic) o reprezintă o tulburare simbolic numită ”burn-out”. O persoană cu o astfel de manifestare nu mai are energie pentru nimic și resimte o stare copleșitoare de epuizare din toate punctele de vedere – fizic, psihic, afectiv, emoţional, spiritual… fără nici un pic de energie…. Iar recuperarea este anevoioasă şi de durată. Tocmai din această perspectivă propun abordarea acestui complex concept “energie” prin… teoria lingurii. Christine Miserandino, o scriitoare premiată, blogger și susținătoare a pacienților cu boli cronice a dezvoltat „teoria lingurii” ca o modalitate de a descrie ideea de energie limitată. Lingurile sunt o reprezentare vizuală folosită ca unitate de măsură pentru a cuantifica cantitatea de energie mentală și fizică pe care o persoană o are disponibilă pentru activitățile și sarcinile dintr-o anumită perioadă de timp (o zi, o săptămână, un an). Fiecare activitate necesită un anumit număr de linguri, care vor fi înlocuite doar pe măsură ce persoana se „reîncarcă” energetic, iar o persoană care rămâne fără linguri nu are de ales decât să se odihnească până când lingurile îi sunt re-umplute.

Concluziv vă propun să încercăm să ne vizualizăm cât se poate de clar (şi specific pentru fiecare dintre noi) care sunt sursele energiei noastre, cum putem creşte sau multiplica aceste resurse existente, să identificăm cât mai multe moduri de conectarea cu ele, şi, nu în ultimul rând să fim conştienţi şi asumaţi că aceste izvoare de energie nu sunt neapărat nelimitate şi depinde de noi pentru a le putea folosi pe termen îndelungat, pentru noi sau cei din jurul nostru.

“Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.” (Mark Twain)

1 pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire!