A început şcoala. Cu multiplele sale provocări pentru elevi, părinţi, profesori sau alte categorii profesionale adiacente actului şcolar. Abordarea, managementul, prelucrarea, transmiterea, asumarea, învăţarea propriu-zisă a informaţiilor şi cunoştinţelor cuprinse în curriculum şcolar sau monitorizarea, evaluarea şi permamenta îmbunătăţire şi adaptare a acestui proces imprimă multiple variabile cognitive sau emoţionale legate de generica “şcoală”. Şi pentru că uneori tocmai acest mare panel de variabile induce dificultăţi de perspectivă comună, astăzi, prin intermediul Dicţionarului de fericire vă propun un concept fundamental în orice discuţie, negociere sau dezbatere.
Perspectivă = 1. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere. (dexonline.ro)
De la bun început trebuie să subliniez că am oscilat puternic între variantele de exprimare cele mai fidele a ceea ce am vrut să detaliez astăzi: perspectivă sau punct de vedere. Clar că pot fi considerate două expresii sinonime, ambele exprimând subiectivitatea pe care fiecare dintre noi o imprimă în perceperea unor aspecte din mediul nostru. Indiferent dacă aceste aspecte se referă la structuri fizice sau cognitive, emoţionale, sau relaţionale.
Punctul de vedere / perspectiva personală este poziţia, fizică sau mentală, din care fiecare dintre noi percepem lumea înconjurătoare, elaborând astfel reprezentarea pe care fiecare dintre noi o avem asupra vieții. Trăim într-o lume atât de amplă şi bogată în elemente, variabile sau simboluri, în care tocmai perceperea lor produce opinii, perspective sau puncte de vedere diferite, și de multe ori contradictorii. Pe de altă parte toată această diversitate divergentă reprezintă una dintre esenţele dezvoltării noastre umane. Pe baza unor puncte de vedere diferite ne-am perfecţionat capacităţile de prelucrare şi analiză a informaţiilor, procesele de dezbatere rațională sau de negociere, şi, nu în ultimul rând, interpretările morale, etice sau estetice ale unor concepte precum adevăr, frumos, corect, valoare etc.
“Punctul de vedere” poate fi considerat un rezultat finit al sistemului de percepție a lumii, unde cognitivul este inseparabil de emoții. Bineînţeles că din multitudinea de perspective personale ale unui grup de oameni, existente la un moment dat asupra unui anumit obiect, fenomen, persoană, se poate extrage un punct de vedere mai general, asumat acelui grup, categorii sau clase sociale. Acest tip de punct de vedere va fi mai larg, mai maleabil şi mai dinamic şi va depinde şi de alți indicatori alternativi cum ar fi cultura sau educaţia. Un exemplu clar de perspective poate fi observat în privinţa obieceiului de a saluta. Salutul ca gest sau formulă uzuală de politețe la întâlnirea sau despărţirea cu/de cineva, este, în esenţă, un act personal, existând subtile elemente care îl fac unic pentru fiecare dintre noi: variaţii de intensitate, tempo, accentuare, dispoziţie, limbaj nonverbal alăturat, inflexiuni vocale, contact vizual, vibraţii emoţionale etc. Am putea spune chiar că pentru aceeaşi persoană forma de salut va fi diferită în funcţie de context, ambianţă afectivă sau alţi indicatori socio-culturali. Totuşi în această imensă diversitate de perspective personale se pot extrage puncte de vedere mai generale, cum ar fi, de exemplu, modul de salut pe care îl au oamenii din America Latină, care, de obicei, dau mâna și chiar se sărută pe obraz, comparativ cu oamenii din Asia, unde contactul corporal este de obicei evitat.
Cercetările şi observaţiile psiho-sociologice relevă că oamenii au multiple similitudini în opiniile lor în funcție de locațiile geografice, poziția socio-economică în societate, tipul locului de muncă, nivelului de educaţie, cultură şi tradiţie ale acestora. Iar cel mai influent factor care reglează o percepție, un punct de vedere este experiența. Pe seama unor observaţii privind înțelegerea perspectivei societății marginalizate (în special a femeilor) s-au structurat conceptele de bază ale teoriei punctului de vedere.
Teoria punctului de vedere se referă tocmai la diferitele niveluri ale percepțiilor oamenilor. Punctul de vedere variază de la o persoană la alta, fiind practic subiectiv şi diferit structural: o persoana dintr-o poziție superioară în societate va tinde să observe anumite probleme într-un mod general, teoretic, în timp ce o persoană de la nivelurile medii sau inferioare ale societății va aborda aceeaşi problemă mai practic. Teoria punctului de vedere subliniază că această specificitate se datorează diferențelor de circumstanțe în care trăiesc persoanele. Mai precis, teoria punctului de vedere insistă că perspectivele unor oameni marginalizaţi şi/sau oprimați pot ajuta la crearea unor relatări mai obiective despre lume şi sistemul social în care trăiesc. Printr-un fenomen de cunoaştere pe baza propriei experienţe, acești oameni pot indica anumite aspecte funcţionale (sau nefuncţionale) ale unui sistem, pe care cei care doar pun în practică acel sistem, nu sunt în stare să le recunoască.
Teoria punctului de vedere se concentrează asupra populațiilor marginalizate, dar, în ultimul timp a început să fie aplicată şi în domeniul educaţiei sau a asistenţei sociale. De exemplu, se iau în considerare opiniile beneficiarilor de servicii sociale, tocmai pentru că cei care structurează şi activează sistemul de asistență socială, de obicei, nu au avut niciodată nevoie să-i folosească serviciile înainte, şi, deci nu cunosc sistemul “din interior”.
Am vorbit săptămâna trecută despre cunoaştere şi, astăzi, am pornit fila de dicţionar cu conceptul de punct de vedere / perspectivă. Fără a mă erija într-un didact care formează cadrele profesorale, sau fără a acuza că acest lucru nu se întâmplă, aş dori să subliniez că un proces educativ îşi va lărgi mult potenţialitatea prin aplicarea teoriei punctului de vedere. Cred că orice profesionist implicat în munca cu copii (implicit şi eu ca psihoterapeut) ar trebui să-i încurajeze să vorbească, să-şi spună punctul de vedere. Încurajare nu doar prin vorbe, ci și prin acțiuni comportamentale, asigurându-ne că ceea ce auzim din partea lor, sunt opiniile şi perspectivele lor sincere. Cerând feedback permanent (fără teama de a fi judecţi ca nesiguri sau neştiutori) putem avea acces la mult mai multe perspective. Care în esenţă ne vor ajuta să ajutăm: să educăm.
(repet): Nu au început doar copiii noştri şcoala, ci cu toţii ne reasumăm mai intens procesul cunoaşterii! Împreună!
