Vorbeam săptămâna trecută de previziunile de redimensionare a formării profesionale pentru angajaţii anului 2025, aceste anticipări fiind oferite de Forumul Economic Mondial. Subliniam că una dintre principalele abilități de lucru pe care am putea să ni le dezvoltăm deja este creativitatea şi pe baza acelui articol am primit întrebări legate de alte astfel de abilităţi atât de imperioase pentru viitor. Ca atare, astăzi, o să structurez pagina Dicţionarului de fericire1 pe abilitatea cu cea mai mare cotă de cerere a viitorului profesional .

Rezolvare = 1. Soluționare. 2. Elucidare a unei controverse, a unui litigiu, a unui conflict. 3. Dezlegare, găsirea soluţiei unei probleme. (dexonline.ro)

Cine oare dintre noi nu ar înţelege acest concept, structurat atât de temeinic încă din anii de educaţie când exerciţiile şi problemele şcolare sau anumite contexte şi împrejurări sociale impuneau o anume rezolvare?! Aşadar, cum de un astfel de comportament ar putea fi o cerinţă atât de importantă pentru viitor? În primul rând trebuie să subliniez că cerinţa angajatorilor va fi „abilităţi de rezolvare de probleme”.

Deci, ce sunt abilitățile de rezolvare a problemelor? Răspunsul rapid (şi amuzant) ar fi: acele abilităţi care te ajută să rezolvi problemele. Şi acest răspuns simplist (şi redundant) e determinat de faptul că aceste abilităţi de a rezolva probleme reprezintă, în fapt, anumite deprinderi de bază, esențiale pentru viața noastră de zi cu zi, acasă, la școală, în societate sau la locul de muncă. Rezolvăm atât de multe probleme în fiecare zi fără să ne gândim cu adevărat la cum le rezolvăm. De exemplu trebuie să mergem la magazin, dar ne roagă copilul să-l ajutăm la teme. Ce facem? Există o mulțime de soluții posibile: prioritizăm cele două cerinţe şi stabilim ordinea lor, modificăm caracteristicile unei acţiuni (mergem cu maşina la cumpărături sau responsabilizăm copilul pentru teme, urmând doar a le verifica) pentru a avea timp de ambele, identificăm alte variante (comandăm cumpărăturile prin curier sau sunăm un prieten pentru ajutor la teme), renunţăm la una dintre activităţi asumându-ne efectele ei… Nu există o modalitate corectă de a rezolva această problemă și diferiți oameni o vor rezolva diferit. Sau, poate, chiar şi acelaşi om va identifica mai multe soluţii pentru acelaşi tip de problemă în spaţii sau contexte diferite.

De ce este important acest setting “rezolvarea problemelor”? Exersarea şi practicarea abilităților de rezolvare a problemelor ne dezvoltă, şi nu doar în viața personală, ci ne sunt determinante şi în viața profesională. Aşa cum am arătat, abilitățile de rezolvare a problemelor necesită o identificare rapidă a unei probleme și implementarea cât mai eficientă a unei / unor soluții. În planul economiei actuale (plină de dinamism, viteză, schimbări, multiple variabile), a rezolva rapid şi eficient o problemă poate însemna o uşurinţă de a dezvolta soluții practice și creative atât unor probleme de rutină cât şi unor provocări neaşteptate. În plus, a avea disponibilitate de a căuta noi şi noi soluţii, de a rezolva o anumită problemă, de a arăta independență și inițiativă, factori extrem de căutaţi de către angajatori.

Modalitatea de a rezolva probleme este o abilitate, și, la fel ca orice altă abilitate, cu cât o să o exersăm mai mult, cu atât o să devenim mai buni. Pe de altă parte “rezolvarea problemelor” este un proces, care constă în derularea anumitor paşi de lucru. Din acest punct de vedere există două tipuri de bază de strategii (paşi de urmat): stil algoritmic sau euristic. Strategiile algoritmice sunt ghiduri tradiționale pas cu pas pentru rezolvarea problemelor (de exemplu la un calcul matematic complex, efectuăm înmulțirile și împărțirile şi abia apoi adunăm sau scădem; şi toate acestea respectând şi ordinea parantezelor). Cu toate că algoritmii sunt cei mai eficienţi, multe din problemele cu care ne confruntăm nu sunt atât de liniare pentru a exista o singură soluție sau un unic demers rezolutiv corect.

Aici intervin metodele euristice care, pentru a ajunge la soluționarea eficientă a unei probleme, se bazează pe utilizarea strategiilor bazate pe experiență, practică și observație a faptelor şi informaţiilor.

Indiferent de ce metodă utilizăm pentru a contracara o problemă, putem generaliza că abilitățile de rezolvare a problemelor presupun două etape principale:

  • identificarea problemei,
  • alegerea / implementarea unei soluții.

Astfel, rezolvarea problemelor este procesul de identificare a unei probleme şi dezvoltarea unor posibile soluţii. Bineînţeles că fiecare dintre aceste etape se poate analiza din mai multe perspective, dar părerea mea este că cel mai simplu putem identifica o „problemă” ca fiind orice discrepanță între „ceea ce este” și „ceea ce ne-am dori să fie”. Iar dezvoltarea de soluţii reprezintă orice mijloc prin care ne apropiem de acel „ceea ce ne-am dori să fie”.

Din perspectiva mea de psiholog, una dintre cele mai optime abordări a unor probleme defineşte importanţa focusului de atenţie şi energie personală: concentrarea pe soluții şi nu pe problemă reprezintă în foarte dese cazuri o abordare de succes. În plus, e ideal să ne asumăm că nu există un singur răspuns, o singură soluţie! Fiecare dintre noi are un set propriu de a face ca lucrurile să funcţioneze. Totodată, putem folosi orice problemă ca o oportunitate de învăţare. Şi, având în vedere aceste idei, ne susţinem flexibilitatea, gândirea deschisă şi inovativă, relaţia de stimă şi auto-apreciere…pe scurt: ne dăm voie să creştem…într-o societate a cărei valoare de bază (se pare că) va fi dinamica şi viteza de reacţie.

În loc de concluzia finală vă invit la o scurtă vizionare… https://www.youtube.com/watch?v=fPz6uvIbWZE

1 pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire!