Am definit săptămânile trecute paginile Dicţionarului de fericire având ca bază previziunile de redimensionare a formării profesionale pentru angajaţii anului 2025 (anticipări stabilite de către Forumul Economic Mondial). Astfel, am discutat despre creativitate, dar şi despre întregul setting al abilităților de rezolvare a problemelor. Astăzi o să mă axez pe cea de-a treia caracteristică care completează topul primelor 3 estimări privind cele mai căutate abilităţi în cadrul pieţei muncii a viitorilor ani.

Critic = (adj.) 1. Care apreciază, evaluează calitățile și defectele unor oameni, stări, fapte, opere etc. 2. Care demonstrează o evaluare atentă și o judecată pătrunzătoare (a unei persoane, a unui fenomen, a unei activități, a unei opere literare, de artă etc.). (dexonline.ro)

Abilitatea / deprinderea atât de căutată pe piaţa muncii se referă la a fi critic în toată complexitatea proceselor cognitive. Altfel spus a gândi critic. Gândirea critică defineşte capacitatea de a gândi clar și rațional, bazându-se pe analiza informaţiilor disponibile şi a cât mai multor şi variate dovezi, observaţii, relaţii, argumente a acestora, în scopul structurării unei judecăţi. Şi dacă această definiţie e un pic prea complicată vă propun un exerciţiu: căutaţi pe internet beneficii / riscuri privind consumul de alcool, cafea, droguri, jocuri video sau orice. Eu am făcut acest joc cu ciocolata neagră şi am descoperit beneficii precum: susţinerea aparatului cardiovascular, îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale sau sprijin în diete de slăbire, iar ca dezavantaje: insomnii, nervozitate, deshidratare, dureri de cap, migrene, greaţă, constipaţie… Greu de stabilit, dacă e bine sau nu să mâncăm câteva pătrăţele de ciocolată neagră… Aici intervine, în fapt, procesul gândirii critice.

Având în vedere atât volumul uriaș de informații la care suntem expuşi în aproape orice domeniu cât şi libertatea şi amploarea opiniilor personale şi chiar a știrilor false, devin din ce în ce mai importante abilităţile precum capacitatea de a analiza toate aceste informaţii, rapiditatea de a evalua fiabilitatea unor surse, uşurinţa de a stabili anumite relaţionări logice de tip cauză – efect sau de a discrimina date, fapte, fenomene, observaţii și rezultate ale cercetării. În esenţă – a gândi critic. Şi cel mai probabil acesta este principalul motivul pentru care, gândirea critică se preconizează a fi una dintre cele mai vitale abilități pentru viitor. Gândirea critică este analiza în detaliu a unei probleme sau a unei situații, într-un mod cât mai obiectiv – adică o cât mai redusă influență a sentimentelor personale, opiniilor sau părtinirilor. Tot la nivel de ideal ar fi ca acest proces să se bazeze pe informațiile faptice, măsurabile şi recunoscute de cât mai multe surse independente.

Gândirea critică este o abilitate care ne permite să luăm decizii logice și în cunoștință de cauză, cât mai corect posibil. De exemplu, un copil care nu a dezvoltat astfel de abilități (gândirea critică e un proces care se dezvoltă la vârste mai mari) ar putea crede că Zâna Măseluţă a lăsat câţiva bani sub pernă pe baza poveștilor pe care le-a auzit de la părinții săi. Cu toate acestea, un gânditor critic poate concluziona rapid că acest lucru este extrem de puțin probabil – chiar dacă sub pernă nu mai există dinţişorul căzut, iar în schimb au apărut bănuţii.

Conceptul critic vine din grecescul ”kritikos” şi defineşte capacitatea intelectuală și a mijloacelor de judecată de a fi capabile să discearnă. Tocmai de aceea nu e de mirare că gândirea critică îşi are originile în Grecia antică, unde Socrate pune bazele unei adevărate strategii de gândire critică printr-o interogare socratică prin care subliniază importanța căutării de dovezi, a examinării raționamentelor și presupunerilor, analizarea conceptelor de bază și urmărirea implicațiilor „nu numai a ceea ce se spune, ci și a ceea ce se face” . El deschide perspectiva de a (ne) pune întrebări profunde care să provoace profund gândirea înainte de a accepta o opinie ca fiind o judecată de valoare. E important de subliniat aspectul reflexiv specific gândirii critice: gândirea critică se referă în primul rând la propria gândire. Cu scopul de a-i creşte eficienţa prin organizarea și clarificarea informaţiilor şi identificarea şi limitarea erorilor. Gândirea critică nu este îndreptată înspre exterior către rezolvarea problemelor, ci către interior spre „îmbunătățirea” propriei gândiri.

Dar dacă este atât de subiectiv acest tipar de gândire, oare de ce ar aprecia angajatorii acest tip de abilitate? Hai să ne uităm la principalele caracteristici ale unui gânditor critic! O astfel de persoană formulează clar şi precis întrebări și perspective de analiză, adună și sortează informații relevante, folosind idei generale pentru a le interpreta în mod eficient şi ajunge la concluzii și soluții bine motivate, testându-le în raport cu criteriile și standardele relevante. Prin gândirea deschisă va putea recunoaşte și evalua ipotezele, implicațiile și consecințele practice ale problemelor cu care se confruntă. În plus, va comunica eficient cu ceilalți pentru a găsi soluții la probleme complexe şi îşi va recunoaşte fără probleme anumite limite personale şi/sau profesionale. Cel mai probabil angajatorii şi-ar dori un astfel de angajat. Iată câteva exemplificări concrete ale gândirii critice într-un rol profesional:

  • un zugrav evaluează materialele (cantitate, cost, calitate, fiabilitate) care s-ar potrivi cel mai bine unui proiect
  • un profesor analizează rezultatele unui test atât din punct de vedere individual pentru fiecare elev al său cât şi ca rezultat colectiv al întregii clase tocmai pentru a identifica cele mai oportune abordări de predare în viitor
  • personalul medical din secţiile de urgenţă analizează cazurile semnalate și decide ordinea în care trebuie tratați pacienții sau stabilesc alte unităţi de transfer în cazul în care identifică alte soluţii optime pentru unii pacienţi
  • un manager analizează formularele de feedback ale clienților și folosește aceste informații pentru a dezvolta o sesiune de perfecţionare pentru angajați.

Cum putem să ne creştem această abilitate? Printr-un exerciţiu pe care ni-l putem propune în viaţa de zi cu zi cât mai des:

1. Verificăm informațiile noi cu precauţie şi curiozitate (de exemplu: „Sunt aceste informații complete și actualizate?”)

2. Luăm în considerare mai multe puncte de vedere (fiecare dintre noi are propriile opinii, percepţii și automat motivații)

3. Exersăm ascultarea activă şi empatia (ascultând cu atenție şi empatie discursul altora putem să ne nuanţăm propria părere)

4. Adunăm informații suplimentare (ne punem întrebări de genul „cine”, „ce”, „de ce”, „cum”, „când” şi căutăm surse de informare cât mai credibile şi mai general recunoscute)

5. Formulăm o judecată personală (dar luăm în considerare propriile preferințe, antipatii, convingeri personale, astfel încât să putem relua acest exerciţiu ori de câte ori simţim că ne lipseşte ceva în claritatea actului nostru decizional).

Închei această pagină cu o recomandare extrem de oportună (din punctul meu de vedere) pentru zilele noastre, a contemporanul autor american Neale Donald Walsch: „Gândiţi critic şi nu memoraţi doar ceea ce vor alţii să gândiţi.”