Într-una din vizitele mele de activități într-un centru de plasament (mulțumesc Asociația de Poveste pentru suport și susținere), un adolescent m-a întrebat foarte contrariat care este motivul pentru care unii oameni fac activități de voluntariat. De ce își ”consumă” timpul și energia pentru a ajuta, ce ”câștig” au acești oameni pentru astfel de activități… Cred că am reușit să ofer un răspuns destul de coerent pentru că adolescentul curios și-a pus apoi o întrebare legată de timpul în care va face și el astfel de activități. Inspirat de acea discuție, astăzi, pagina Dicţionarului de fericire se va concentra pe unul dintre conceptele fără de care voluntariatul nu ar fi posibil.
Reciproc = 1. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; 2. formă de exprimare care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (dexonline.ro)
Trăim într-o lume în care unul dintre principiile morale ale educației se referă la a-i trata pe ceilalți așa cum ne-ar plăcea noi să fim tratați. Să dezvoltăm anumite comportamente așa cum ne-ar plăcea să fim tratați de către cei din jurul nostru. Poate tocmai din această cauză cei mai mulți dintre noi au tendința de a simți că este necesar să fie răsplătiți atunci când fac un lucru bun pentru alții sau să răsplătească atunci când ei înșiși sunt destinatarul unor fapte bune de la alții. Poate așa apare această reacție de a ne simți oarecum obligați să facem același lucru bun în schimb: când cineva face ceva pentru noi și noi trebuie să facem ceva pe măsură către acea / acele persoane: reciprocitatea. Pe lângă această posibilă cauzalitate, cercetătorii ștințelor sociale afirmă cu tărie că regula reciprocității este adânc înrădăcinată în cultura și dezvoltarea umanității în general. Asumarea reciprocității reprezintă una dintre cele mai vechi legi nescrise a oamenilor care și în prezent e la fel de puternică și influentă. Astfel, în cela mai multe cazuri, când facem ceva care aduce beneficii pentru altcineva, conexiunea emoțională care s-a creat cu acea persoană, o determină ca în timp să răspundă cu o acțiune pozitivă care ne avantajează în schimb. Reciprocitatea implică un schimb de sprijin bivalent benefic care face ca fiecare persoană dintr-o anumită relație să se simtă văzută, validată, îngrijită sau iubită.
Regula de aur, care spune „fă altora așa cum ai vrea ca ei să-ți facă ție” apare atât în scrierile spirituale religioase cât și în cele mai vechi norme legale cum ar fi Codul lui Hammurabi precizând clar faptul că o acțiune pozitivă va fi recompensată indirect cu o satisfacție personală, dar și atrâgând atenția că un comportament distructiv pentru cineva se va întoarce la fel de dăunător asupra celui care a inițiat acel comportament (”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte). Totodată principiul reciprocității a stat la baza primelor schimburi între oameni, când aceștia se bazau pe reciprocitate ca formă de tranzacție, deoarece nu exista un sistem formal de guvernare sau comerț. Acest lucru este evidențiat și de arheologii Richard Leakey și Roger Lewin care în studiile lor susțin că oamenii au supraviețuit deoarece strămoșii noștri au învățat să împartă bunuri și servicii „într-o rețea onorată de obligații și asumări reciproce”.
Pe baza acestor considerente, actualmente putem defini reciprocitatea ca fiind un schimb bivalent între cel puțin doi participanți, schimb în care fiecare parte primește un beneficiu imediat sau viitor. General, reciprocitatea este schimbul de favoruri sau asistență între două sau mai multe persoane sau grupuri, în expectanța ca toate părțile să beneficieze de pe urma schimbului. Principiul reciprocității sau o anumită variație a acestuia se regăsește în multe discipline precum psihologie, economie, filosofie, antropologie sau fizică.
Ca și mecanism social putem evidenția doi poli: reciprocitatea pozitivă și cea negativă. Reciprocitatea pozitivă apare atunci când o acțiune comisă de un individ care are un efect pozitiv asupra altcuiva este răsplătită cu o acțiune care are un efect pozitiv aproximativ egal. De exemplu, dacă cineva are grijă de copilul vecinului care are o treabă urgentă, părintele care a primit acest ajutorprobabil va resimți nevoia de a face un mic cadou sau serviciu. Reciprocitatea negativă apare atunci când o acțiune care are un efect negativ este urmată cu o acțiune inversă care are un efect negativ aproximativ egal. Dar ce se întâmplă când favorurile nu sunt returnate? Pe de-o parte cine nu răspunde unui gest amiabil, s-ar putea să simtă un sentiment de povară, îndatorare sau chiar vinovăție. Pe de altă parte, atunci când simțim că noi nu am fost parte a reciprocității în forma de răsplătă, putem experimenta un fel sentiment de trădare sau dezamăgire, iar persoana care nu a returnat favoarea poate fi percepută ca egoistă, superficială sau avară. Din acest punct de vedere sociologii specifică faptul că relațiile de succes și durabile între oameni, fie că sunt intime, amicale sau profesionale, se formează cu precădere atunci când există echilibru între a oferi și a primi.
Această normă socială a reciprocității mai poate fi clasificată și după tiparul sau dinamica relației de răspuns. Astfel avem reciprocitatea echilibrată și cea generalizată. Un exemplu de reciprocitate echilibrată este dintre doi frați care își fac cadouri de ziua de naștere. Schimbul este considerat a fi egal deoarece fiecare participant este conștient că imediat sau la o dată estimată reciprocitatea va fi înfăptuită într-un mod oarecum echivalent. Diferența dintre reciprocitatea generalizată și cea echilibrată este percepția de tratament egal și durata acestui schimb. Definiția reciprocității generalizate este o relație între participanți în care un participant oferă ceva altui participant fără a aștepta un beneficiu de la acesta. Beneficiul viitor poate fi fie pozitiv, fie negativ și nu e obligatoriu să vină exact de la persoana care a primit comportamentul inițial. Un exemplu în acest sens este o companie care oferă o mostră gratuită unor persoane. Care ulterior, pot cumpăra sau nu acel produs promovat. Sau îl pot recomanda altor persoane. Chiar în momentul în care au primit acea mostră, sau niciodată.
În această categorie de reciprocitate generalizată întrevăd eu activitatea de voluntariat sau întrajutorare. Știm că reciprocitatea este un mecanism care a facilitat evoluția umană. Împărtășirea resurselor, promovarea comportamentelor prosociale și disponibilitatea de a ajuta ca să fim ajutați au permis umanității să avanseze și să se dezvolte.
Închei această succintă pagină cu îndemn al celebrului politician și filosof chinez antic, Confucius: Există, oare, vreun cuvânt care poate fi luat drept regulă de comportare pentru întreaga viaţă? Dascălul spune: Nu este oare reciprocitatea acest cuvânt? Ceea ce nu-ţi doreşti să ţi se facă, nu fă nici tu altuia. Și ceea ce dorești să trăiești, fă pentru alții.
