Săptămâna trecută ”reperul de psiho” a oferit câteva perspective în ceea ce privește stresul cotidian, subliniind faptul că stresul reprezintă o reacție clară de ajutor pentru noi, și doar stresul cronic, pe perioade mai îndelungate ne afectează într-un mod negativ psihologic și fiziologic. În urma acestor observații am primit câteva rugăminți de a mai detalia un pic acest aspect (mulțumesc Alex, Iulia și Cristina).
Dacă privim în jurul nostru, constatăm că lumea noastră modernă ne oferă, pe baza a numeroase invenții și inovații tot felul de mecanisme, aparate, metodologii de lucru, comunicare sau relaxare sub marele concept de adăugare de confort. Sau de ușurare a vechilor obișnuițe, comportamente, ritualuri. Centrale termice, mașini de spălat haine sau vase, computere, telecomenzi, tot felul de mașinării și gadgeturi bazate pe IA (inteligență artificială), telefoane, drone, rețele online sau formule digitalizate… Toate ne sunt propuse și implementate pentru confort. Și implicit fericire. Nu trebuie decât să ne uităm la câteva reclame pentru a ”descifra” mesajul universal propus: disconfortul de orice fel împiedică (sau cel puțin impactează negativ) fericirea. Și pentru asta avem analgezice mai puternice, televizoare mai mari, cursuri de dezvoltare personală mai multe, divertisment mai variat, telefoane mai performanțe sau….
Dar oare această ipoteză e pe deplin adevărată? Îndepărtarea disconfortului (stresului) ne poate face să ne simțim grozav, fericiți și mulțumiți. Dar dacă am fi doar într-o astfel de stare, cel mai probabil, paradoxal! am rata anumite oportunități de dezvoltare. O arsură plină de disconfort ne indică să evităm să ne mai apropiem de foc, iar frica de boală ne poate ajuta să alegem anumite comportamente mai sănătoase. Din punctul meu de vedere, disconfortul – stresul pe care îl putem simți poate însemna un semn de avertizare, un punct de schimbare. Stresul face parte din viața noastră și a acționa în context de disconfort ne determină să devenim mai rezistenți, să ne dezvoltăm sau să ne depășim condiția. Putem lua ca exemplu două mari categorii socio-culturale: artiștii și sportivii de performanță. Artiștii de-a lungul istoriei au curtat în mod constant cu disconfortul tocmai pentru a produce lucrări cât mai autentice despre condiția umană. Pentru mulți artiști, ameliorarea sau negarea durerii ar fi însemna blocarea muzelor creative. Pe de altă parte sportivii declară că ”într-o lume în care confortul este rege, activitatea fizică grea oferă o ocazie rară de a practica disconfortul”.
În limitele sale de rutină, stresul (disconfortul) ne dă viziune. Viziunea de a ne dezvolta și a ne căuta permanent fericirea!
